„Augustin i-a definit în cele din urmă pe eretici ca fiind cei care „avînd păreri greşite despre Dumnezeu, fac rău credinţei înseşi”, spre deosebire de schismatici, care „prin dezbinări răuvoitoare se rup de unirea frăţească, chiar dacă poate cred ceea ce credem şi noi”. Distincţia pe care o făcea Vasile cel Mare nu era cu mult diferită: ereticii erau „oameni cu desăvîrşire rupţi de lucrurile care ţin de credinţa adevărată”, pe cînd schismaticii erau „oameni care s-au îndepărtat [de acestea] din pricini bisericeşti şi din cauza unor lucruri ce pot fi îndreptate prin voinţă comună”.”
(Jaroslav Pelikan, Tradiția creștină, vol. I, pag. 90, Ed. Polirom, Iași, 2004)