1. Biblii clasice: Biblia 1914 și Biblia 1874

Prezentăm aici Biblia Sinodală din 1914 și Biblia de la Iași din 1874.
Deși scanările sunt vechi, le recomandăm anume pe acestea, deoarece la Biblia 1914 am mai găsit încă alte două scanări, din care una nu are ultimele pagini în întregime (sau au fost înlocuite cu pagini neclare acestea din urmă), iar o altă scanare aparține stiliștilor, care au adăugat desene în plus, care nu apar în ediția originală din 1914 a Bibliei Sinodale, deasemenea în ediția scanată publicată de stiliști literele nu sunt întotdeauna clare și pot fi confundate (e cazul literelor. i, l, t).
În cazul Bibliei 1874, recomandăm această scanare, de mai jos, din motive practice, anume că pe fiecare pagină din documentul PDF apar tot câte două pagini ale cărții, ale Bibliei 1874 adică, ceea ce e util dacă dorim să tipărim, căci mai există și scanarea Bibliei 1874 oferită de Google Books, dar dacă dorim să tipărim două pagini ale cărții, din scanarea de la Google Books, pe o pagină A4, atunci literele vor apărea foarte, foarte mici. Căci, totuși, Biblia are foarte multe pagini în orice ediție și e mai rezonabil să avem câte două pagini ale cărții pe o pagină în format A4, dacă dorim să tipărim.
Bibia 1914 are Vechiul Testament după Septuaginta (după textul grecesc al Vechiului Testament), iar Biblia 1874 are Vechiul Testament după textul ebraic (dar în care copiștii evrei au făcut mici modificări, mai ales după răspândirea Creștinismului).
Numerotarea psalmilor diferă de la un moment dat, întrucât în textul ebraic un psalm e împărțit în două părți (fiecare parte fiind considerată deci psalm și numerotată ca atare). Dar cele două Biblii pot fi consultate în paralel, acolo unde nu înțelegem în una dintre cele două versiuni, doar să ținem cont de numerotarea psalmilor, unde e cazul, și să ținem cont că Biblia Sinodală are mai multe cărți la Vechiul Testament.
Ambele versiuni conțin textul clasic al Bibliei (Textus Receptus).
Recomandăm mai degrabă Biblia 1914, întrucât folosește ortografia fonetică (se citește cum se scrie), iar nu ortografia etimologică, precum în cazul Bibliei 1874.
Ambele versiuni (Biblia 1914 și Biblia 1874) nu au un caracter confesional explicit (adică textul nu a fost aranjat astfel încât să se susțină mai ușor o doctrină teologică sau alta).
Adaosurile din ambele vesiuni sunt marcate cu litere italice (înclinate).

Biblia Sinodală, Dumnezeiasca Scriptură – 1914

Click pentru a descărca:

Biblia editia sinodala 1914

Biblia de la Iași, Sânta Scriptură – 1874 

Click pentru a descărca:

Biblia 1874 – integrală (versiunea cu trimiteri biblice)

Reguli de citire în ortografia etimologică (la Biblia 1874)

ĕ, ĭ, ŏ, ŭ citim ă

ê, ô, û citim â, î

é citim ea

ó citim oa

ç citim ț

ḑ citim z

sc (urmat de e sau i) citim șt

ŭ la finalul cuvântului (după consoană) reprezintă “u scurt” și nu se citește acolo (este echivalentul semnului tare din scrierea cu litere chirilice).

2. Biblia Galaction (1938). Ediția I

Click pentru a descărca:

Biblia Galaction (1938). Prima ediție

Biblia tradusă de Gala Galaction și Vasile Radu (1938), cu Vechiul Testament după textul ebraic.
Scanarea aceasta nu aparține Digibuc (Dacoromanica).

Sursa: https://sbor.ro/